Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a inspectat garnizoanele arctice ale Flotei militare de Nord, a anunţat presa oficială de la Moscova. Vizita are loc pe fondul războiului din Ucraina și în timp ce un detaşament de nave de război a fost trimis în Oceanul Arctic pentru a îndeplini sarcini. Şoigu a verificat infrastructura militară, precum şi „pregătirea pentru acţiuni de protejare şi apărare a instalaţiilor critice”, a precizat ministerul pe aplicaţia de mesagerie Telegram.
Exerciții navale
Un detaşament de nave de război, între care distrugătorul Viceamiral Kulakov, nava de debarcare Alexander Otrakovski şi remorcherul de salvare Altai s-au deplasat în Arctica, a adăugat ministerul. Flota militară rusă a început antrenamente militare vineri cu scopul de a exersa acţiuni de protejare a suveranităţii Rusiei în apele Rutei Mării Nordului, conform surselor oficiale citate.
În cadrul pregătirii de luptă, avioane de vânătoare-intercepţie MiG-31 au efectuat activităţi de apărare aeriană, recunoaştere aeriană şi acoperire a trupelor şi forţelor care operează în zona arctică, a mai arătat ministerul.
Având în vedere că Arctica ar putea să rămână fără gheaţă în zonele sale marine încă din anii 2030, mult mai devreme decât se estimase până în prezent, iar acest lucru ar putea să se întâmple chiar şi în scenariul unor emisii reduse de gaze cu efect de seră, Rusia este direct interesată să își dezvolte o infrastructură militară și economică necesară exploatării resurselor.
Arctica fără gheață
Cercetători din Coreea de Sud, Canada şi Germania au utilizat datele furnizate de observaţii realizate în perioada 1979-2019 pentru a efectua noi simulări. „Rezultatele arată că prima lună de septembrie fără gheaţă pe mare se va produce încă din anii 2030-2050, indiferent de scenariile privind emisiile”, au precizat autorii studiului, ce a fost publicat în revista Nature Communications.
Atunci când experţii vorbesc despre absenţa gheţii, acest lucru înseamnă o suprafaţă mai mică de 1 milion de km2, pentru că gheaţa ar putea continua să existe de-a lungul regiunilor de coastă. Oceanul Arctic are o suprafaţă de aproximativ 14 milioane de km2 şi este acoperit de gheaţă în cea mai mare parte a anului.
„Este vorba despre un deceniu mai devreme decât recentele proiecţii făcute de GIEC” (Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei), a subliniat Seung-Ki Min, coautor al studiului şi profesor la universităţile Pohang şi Yonsei din Coreea de Sud. Aceşti cercetători estimează astfel că declinul suprafeţei acoperite cu gheaţă poate fi atribuit în principal emisiilor de gaze cu efect de seră, în contextul în care ceilalţi factori (aerosoli, activitate solară şi activitate vulcanică) sunt mult mai puţin importanţi.
Gheaţa de pe mare, care formează banchiza, este alcătuită din apa sărată de la suprafaţa unui ocean, care a îngheţat sub efectul frigului. Topirea ei nu cauzează în mod direct creşterea nivelului oceanelor – spre deosebire de topirea calotei glaciare şi a gheţarilor -, dar are totuşi consecinţe nefaste.
Într-adevăr, această gheaţă joacă un rol foarte important pe timpul verii, reflectând razele solare, ceea ce permite răcorirea Arcticii. Această „oglindă” este în prezent tot mai mică, iar Arctica se încălzeşte mult mai repede decât alte regiuni de pe Terra.
Dispariţia gheţii „va accelera încălzirea arctică, ceea ce poate să sporească evenimentele meteorologice extreme la latitudini medii, precum canicule şi incendii de pădure”, a precizat Seung-Ki Min. „Ea poate să accelereze şi încălzirea climei globale, ducând la dezgheţarea permafrostului, precum şi la creşterea nivelului oceanelor prin topirea calotei glaciare a Groenlandei”, a adăugat cercetătorul sud-coreean.
Desant american
Acum câteva luni, cea mai mare navă de război construită vreodată, portavionul american USS Gerald Ford, a sosit la Oslo cu escorta sa pentru o escală denunţată de Rusia vecină. Deplasând peste 100.000 de tone, acest prim exemplar al portavioanelor americane cu propulsie nucleară de nouă generaţie a aruncat ancora în Fiordul Oslo, înainte de a participa în câteva zile la exerciţii militare în Arctica. „Este expresia concretă a relaţiei noastre strânse cu Statele Unite şi demonstrează voinţa colectivă de apărare şi descurajare”, a comentat ministrul norvegian al apărării, Bjoern Arild Gram.
La rândul său, armata norvegiană a afirmat că vede în sosirea grupului aeronaval american „o oportunitate unică de a dezvolta cooperarea şi de a lucra mai strâns cu principalul nostru aliat, Statele Unite”.
Această escală foarte mediatizată, care intervine în pline tensiuni între Occident şi Rusia cu privire la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, a fost criticată atunci de ambasada Rusiei la Oslo.
Norvegia, ţară membră a NATO şi un producător important de energie, şi Rusia împărtăşesc 198 de kilometri de frontieră terestră în Marele Nord, precum şi o graniţă lungă în Marea Barents. Aceasta este prima vizită a unui portavion american în statul scandinav în ultimii 65 de ani.
„Norvegia este un partener strategic în eforturile noastre constante vizând să menţină securitatea regiunii Arctica şi Atlanticului de Nord în beneficiul ordinii mondiale”, a explicat comandantul grupului aeronaval american, Erik Eslich.
Rosatom arctic
Agenția nucleară rusă, Rosatom, care deține o flotă de spărgătoare de gheață atomice, a dezvăluit că negociază cu companiile petroliere pentru a redirecționa transportul țițeiului rusesc din porturile Mării Baltice către Ruta Mării Nordului (RMN), care trece prin Arctica rusă, pentru a efectua mai ușor livrări spre Asia.
„Embargoul impus de țările europene asupra aprovizionării cu petrol și produse petroliere rusești nu numai că a devenit o provocare, dar a deschis o nouă fereastră de oportunitate pentru a transporta mai multe mărfuri pe RMN”, a declarat șeful Rosatom, Aleksei Lihacev, în cadrul unei întrevederi cu președintele rus Vladimir Putin.
Lihacev spune că Rosatom, împreună cu companiile rusești, lucrează în prezent pentru a „redirecționa petrolul rusesc din porturile baltice către Ruta Mării Nordului, cea mai sigură și mai atractivă rută”. Datorită acesteia, a spus el, a devenit posibil „transferul multor activități de transport maritim de la Vest la Est” pe fondul sancțiunilor occidentale asupra navelor și asiguratorilor rusești, precum și asupra țițeiului și derivatelor rusești.
Ruta Arctică a fost lansată în 2011 de președintele rus Vladimir Putin, dar este un proiect de viitor, deoarece Kremlinul nu se așteaptă ca aceasta să funcționeze ca un coridor internațional cu drepturi depline până în 2035.
O navă trebuie să parcurgă 10.600 de kilometri pentru a ajunge de la orașul rus Murmansk până la portul chinezesc Shanghai, în timp ce dacă va alege să traverseze Canalul Suez va trebui să parcurgă 17.700 de kilometri.
În plus, traversarea prin Suez durează în medie 35 de zile, în timp ce artera promovată de Rusia economisește 10-12 zile per navă, ceea ce ar economisi până la 500 de milioane de euro pe an datorită „nivelului mai scăzut al emisiilor de dioxid de carbon carbon”, potrivit Moscovei.
Sancțiunile împotriva Rusiei cresc volatilitatea prețurilor, iar experții consideră că, în prezent, capacitatea de reacție a OPEC+ este mai mică decât în trecut. Dacă cererea chineză crește, prețurile ar putea crește oarecum.
În acest context, Lihacev a anunțat că Rosatom și cel mai mare producător independent de gaze naturale din Rusia, Novatek, plănuiesc să lanseze transportul pe tot parcursul anului, la începutul lui 2024.
Compania se așteaptă ca aproximativ 80% din gazul natural lichefiat (GNL) produs în lansarea planificată a proiectului Arctic LNG 2, cu o capacitate de 20 de milioane de tone pe an, să fie livrat pe piețele asiatice.
Strategie BRICS
Luna trecută, viceprim-ministrul Alexandr Novak a declarat că țara va redirecționa anul acesta 140 de milioane de tone de țiței și produse petroliere către Asia și va furniza doar 80-90 de milioane de tone Europei din cauza sancțiunilor.
În 2022, Rusia a trimis 220 de milioane de tone de țiței și derivate ale petrolului în Europa. Șeful Rosatom a explicat că, anul trecut, traficul de marfă de-a lungul acestei rute a însumat 34 de milioane de tone, cu 2 milioane mai mult decât era de așteptat, și că obiectivul în acest an este să ajungă la 36 de milioane de tone.
„Colaborăm cu Ministerul Dezvoltării pentru Orientul Îndepărtat și cu companii pentru a atinge această cifră ambițioasă”, a spus Lihacev.
Nu doar companiile rusești manifestă interes pentru Ruta Mării Nordului, ci și companii din celelalte țări BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) și din Orientul Mijlociu, potrivit șefului Rosatom.
„În acest sens, se lucrează la participarea partenerilor din țările prietene, nu doar în tranzit de-a lungul RMN, ci și pentru dezvoltarea infrastructurii”, a spus el. Rusia prezintă Ruta Mării Nordului ca o alternativă viabilă la Canalul Suez, o opțiune din ce în ce mai accesibilă datorită retragerii și subțierii gheții din zonele arctice ale Rusiei, potrivit El Periodico, citat de mass-media.
Arctica, bază militară rusă
Rusia continuă să-și extindă bazele militare în regiunea arctică, în ciuda pierderilor semnificative în războiul cu Ucraina. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat pentru CNN, într-un interviu exclusiv, că tensiunile recente au forțat alianța să-și „dubleze prezența” ca răspuns.
Descoperirile au venit, de asemenea, după ce un înalt oficial al serviciilor secrete occidentale a declarat pentru CNN că Rusia și-a retras până la trei sferturi din forțele sale terestre din regiunea Nordului Îndepărtat de lângă Arctica, trimițându-le să întărească invazia eșuată a Ucrainei.
Imaginile din satelit obținute de CNN de la Maxar Technologies arată o serie de baze radar și piste de aterizare rusești care au fost modernizate în ultimul an.
Imaginile arată continuarea lucrărilor la crearea stațiilor radar în Olenegorsk din Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei și în Vorkut, la nord de Cercul Polar. De asemenea, arată că se continuă lucrările la finalizarea construcției unuia dintre cele cinci sisteme radar Resonance-H din Ostrivny, situat pe malul Mării Barents, nu departe de Norvegia și Finlanda în vestul Rusiei. Oficialii ruși susțin că „Resonance-N” este capabil să detecteze aeronave și obiecte „invizibile pe radar“ obișnuit.
Rusia redeschide vechile baze sovietice
Trei noi radare au fost construite în acest an la instalația de apărare aeriană Tiksi din nord-estul îndepărtat, potrivit imaginilor și analizei Maxar. La Baza Aeriană Nagurske, cea mai nordică instalație militară a Rusiei, s-a lucrat și la îmbunătățirea pistei și a platformei, iar la Baza Aeriană Temp de pe insula Kotelni din nord-estul țării, pista a fost îmbunătățită.
Regiunea arctică a fost de multă vreme cheia sectorului petrolului și gazelor din țară, precum și a apărării sale nucleare, deoarece zona găzduiește o parte semnificativă a armelor și submarinelor sale nucleare moderne.
La începutul războiului cu Ucraina în februarie, unele submarine au fost redistribuite pentru a arăta că „aceasta este o posibilitate reală”, a adăugat oficialul, dar s-au întors curând.
Stoltenberg a motivat: „Cea mai scurtă cale din Rusia în America de Nord trece prin Polul Nord al Arcticii. Prin urmare, importanţa strategică a acestor zone nu s-a schimbat din cauza războiului din Ucraina”. „Vedem că Rusia redeschide vechile baze sovietice, facilități militare”, a spus el, menționând că NATO, de asemenea, „se va confrunta cu noi arme în Arctica și în Nordul Îndepărtat”.
Războiul din Ucraina a dus la o ajustare serioasă a numărului de trupe ruse din regiune, a declarat un înalt reprezentant al serviciilor secrete occidentale. „Au scăzut cu aproximativ 20-25% față de numărul inițial de forțe terestre. Cu toate acestea, componenta navală nu va fi afectată deloc de război”, a menționat el.
În urma loviturilor de la începutul acestei luni asupra a două aerodromuri cheie din Rusia, în Riazan și Saratov, avioane de război și bombardiere rusești au fost dislocate în toată țara și în nordul arcticii, a adăugat oficialul.
Arctica este, de asemenea, vitală pentru Rusia, deoarece gheața sa care se topește deschide rapid noi rute maritime din Asia de Sud-Est către Europa, folosind o rută mult mai scurtă de-a lungul coastei rusești.
NATO Arctic
În același timp, războiul din Ucraina a întărit prezența NATO în regiune. Odată ce și Suedia se va alătura blocului, ceea ce este de așteptat, șapte din cele opt state arctice vor deveni membre NATO.
NATO este, de asemenea, din ce în ce mai preocupată de potențialul sabotaj împotriva infrastructurii de petrol și gaze a Norvegiei. În prezent, energia rusă este sun sancțiuni, iar gazele naturale norvegiene reprezintă mai mult de 20% din livrările către Europa, potrivit unor date analitice.
„După sabotajul din Marea Baltică”, a spus Stoltenberg, „ne-am dublat prezența cu nave, cu submarine, cu avioane de patrulare maritimă în Marea Baltică și Marea Nordului, parțial pentru monitorizare, pentru o mai bună cunoaștere a situației, dar și pentru a trimite semnale de descurajare și disponibilitatea de a proteja această infrastructură critică”.
Șeful NATO se referea la exploziile conductei Nord Stream din septembrie, despre care procurorii suedezi cred că au fost cauzate de un act de sabotaj, după ce au fost găsite urme de explozibili în instalații.
Potențialul militar al zonei
Topirea gheții din Arctica nu prezintă doar un nou potențial strategic, ci creează noi slăbiciuni în granița de nord a Rusiei, pe măsură ce apărarea naturală dispare. Însă militarizarea Arcticii nu are de-a face doar cu protecția granițelor, ci și cu proiectarea unei imagini a unei Rusii puternice.
Submarinele sunt văzute în mijlocul gheții în timpul exercițiului naval rus în Arctica, lângă insula Alexandra.
În Arctica, Rusia își poate exercita forța militară fără a fi limitată de vecini sau tratate internaționale, deoarece Legea Mării acordă Rusiei control deplin asupra teritoriilor sale din nord. Nu există pământ disputat geopolitic de Rusia și alt stat arctic, iar disputele despre granițele maritime sunt în mare parte deja rezolvate bilateral. Este aproape imposibil ca cineva să reproșeze acțiunile militare rusești din Arctica, deoarece acestea nu încalcă drepturile altei țări din zonă.
Rusia a construit facilități noi și a redeschis 50 de posturi militare din timpul Uniunii Sovietice: baze aeriene, stații radar, puncte de graniță, stații de salvare de urgență. O flotă întreagă este mobilizată în Arctica, inclusiv nave cu energie nucleară, spărgătoare de gheață, și submarine.
Testarea armelor, exercițiile militare și construirea noilor facilități creează o prezență militară care, chiar dacă nu e încă folosită, prezintă o amenințare greu de ignorat. Una dintre rachetele nucleare dezvoltate în zonă are potențialul de a ajunge până la coasta Statelor Unite, provocând un tsunami de apă radioactivă.
Rușii nu militarizează nordul doar spre ocean, ci și înspre vecinii săi. Aceștia și-au întărit prezența militară la granița cu Norvegia, unde desfășoară exerciții militare – posibil ca răspuns a prezenței crescute a armatei americane care se antrenează în zonă din 2017.
Statele Unite au anunțat că urmăresc îndeaproape mișcările din Arctica, iar purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John F. Kirby a precizat că SUA își va apăra interesele de securitate din zonă.
Ruta Nordică
În ultimii ani, Rusia a lucrat din greu la deschiderea unei noi rute de transport de-a lungul graniței sale nordice, din Norvegia până în Alaska – Ruta Mării Nordului ar reduce semnificativ timpul de transport din Asia în Europa, care ar putea fi cu două săptămâni mai rapid decât prin canalul Suez.
Planurile rușilor ar implica controlul lor absolut asupra Rutei Mării Nordului, rezervându-și dreptul de a alege care vase străine pot trece, și necesitând ca acestea să fie pilotate de un căpitan rus. Practic, o Rută Nordică ar fi dominată de Rusia, ceea ce le-ar permite să controleze o mare parte din comerțul internațional.
Oportunități arctice
În ultimii câțiva ani, rușii au devenit interesați de creșterea traficului prin Ruta Mării Nordului: Putin a semnat în 2018 o ordonanță care să crească traficul. Blocarea Canalului Suez a oferit o oportunitate neprevăzută companiei Rosatom (care se ocupă de Ruta Nordică, de flota de nave care sparg gheața și de industria de energie nucleară). Aceasta au postat pe Twitter despre cât de avantajoasă ar fi Ruta Mării Nordului, glumind despre blocajul cauzat de nava Ever Given.
Pe măsură ce această rută devine mai frecventată, ies la suprafață disputele pe marginea strâmtorilor și porțiunilor din rută care ar fi sau nu ape naționale. Așadar, deși pământul nu este contestat, porțiuni din Ruta Mării Nordului ar putea fi disputate în viitor.
Schimbările climatice duc la eliberarea Rutei Mării Nordului pe o perioadă din ce în ce mai lungă în fiecare an – se întrezărește astfel un potențial real pentru frecventarea acesteia timp de câteva luni pe an. Este posibil ca până în 2025 ruta să fie complet dezghețată.
Testarea de arme nucleare prezintă un pericol semnificativ pentru mediu din cauza potențialului contaminării. Din ce în ce mai multe reactoare nucleare precum Akademik Lomonosov sunt construite pe vase trimise în Arctica, iar riscul unui accident ar pune în pericol întreg Oceanul Arctic.
Odată cu topirea Arcticii, Rusia reușește să ajungă la mai multe rezerve de hidrocarburi, pe care le exploatează pentru a extrage și rafina carburant. Este estimat că un sfert din petrolul și gazele naturale încă nedescoperite se află în Arctica.
Printre proiectele aprobate de guvernul Rusiei în 2020, se află miliarde de dolari către dezvoltarea infrastructurii și a proiectelor de extracție a gazului și petrolului în zona arctică. Companiile de exploatare a resurselor naturale precum Gazprom și Rosneft își îndreaptă și ele privirea înspre Arctic.
Accidente arctice
Deja au avut loc mai multe accidente care au poluat Arcticul. În 29 mai 2020, peste 21 de mii de tone de combustibil s-au vărsat în sol, în două râuri și un lac, cauzând cel mai mare dezastru de mediu din Arctica de până acum. Compania responsabilă, Nornickel, este deținută de unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia, Vladimir Potanin.
Nornickel a dat vina pe degradarea permafrostului, solul înghețat care acoperă o mare suprafață din Rusia. Topindu-se, permafrostul eliberează gaze de seră în atmosferă. Orice construcție pe permafrost este pusă în pericol de topirea acestuia, mai ales cele rămase din vremea Uniunii Sovietice.
Topirea Arcticii și popularea pun în pericol și animalele din zonă. În 2019, un orășel din Rusia a fost invadat de 50 de urși polari flămânzi, ai căror habitat și sursă de hrană fusese distrus.